Integrarea in colectivitate

Integrarea in colectivitate a copilului cu tulburarede spectru autist. Cand este momentul pentru gradinita?



       Noi, parintii vremurilor prezente, tanjim catre o copilarie cat mai blanda si armonioasa a copilului nostru autist si il dorim acceptat si integrat in ,,normalitatea” celorlalti.
       Gradinita, este prin definitie o institutie menita sa educe si sa instruiasca copiii intre 3 si 6 ani.
Atunci cand spunem ,,gradinita”, ne ducem cu gandul la cea mai frumoasa perioada din viata noastra sau a copiilor nostri. De cele mai multe ori, chiar asa este, un taram magic, unde multi dintre copii infloresc.
       Ne gandim la cat de mandri ne simtim la serbari, la prietenii frumoase, la colectivitate in general, ca la un beneficiu adus copilului. Ne gandim la faptul ca acolo este locul potrivit in care va invata buna conduita in timpul mesei, va spune poezii si cantecele, va colora, picta, se va juca cu ceilalti copii sau va initia jocuri, isi va forma deprinderile pentru salut si politete, va invata sa astepte linistit pe scaunel sa ii vina randul, rutine, tranzitii, cifrele, literele, o multime de informatii noi , unde isi dezvolta creativitatea intr-un mediu educational, sub blanda indrumare a unei educatoare.
      Gradinita este buna si copiii sunt buni, dar foarte sinceri, iar noi, parintii, avem nevoie sa nu uitam ca ei sunt diferiti, nevoile lor difera in functie de varsta, dezvoltarea lor psihica si fizica.
      Toate acestea pot fi aplicate fara doar si poate in cazul copiilor tipici.
In situatia in care un copil, diagnosticat cu autism sau intarzaieri in dezvoltare pe anumite arii, nu prezinta ca fiind masterati itemii bazali pentru a comunica, cere, imita, mesteca, asculta, astepta, situatia se schimba radical.
     Gradinita nu mai apare ca un castel din lumea magica pentru acest copil, ci mai degraba o corvoada la care va fi supus zi de zi, fara ca acesta sa inteleaga de ce, fara sa isi poata exprima punctul de vedere asupra acestui lucru, fara vointa lui, iar copilului i se ia dreptul la replica, dreptul de a spune ,,nu vreau, nu pot, nu sunt pregatit!”. Cu toate ca intentia ta, in calitate de parinte este una pozitiva, ea doar forteaza limitele copilului, de cele mai multe ori fara rezultat favorabil pe termen lung, sau din contra, poate scoate la suprafata comportamente nepotrivite care vor fi foarte greu de reglat ulterior, in terapie.
       In calitate de pedagog, fosta educatoare, mama de copil autist si presedinte al Asociatiei Family Love, recomand parintilor sa se consulte cu toata echipa de specialisti care se ocupa de copil, (psiholog, terapeuti, coordonator, medic psihiatru) sa fie sinceri cu ei insisi, sa isi ,,asculte” copilul si sa recurga la integrarea in colectivitate- gradinita, abia dupa ce specialistii enumerati mai sus, vor recomanda acest demers si copilul este pregatit pentru ceea ce il asteapta. Abia atunci putem avea asteptari si vom putea observa performanta.
         Va invit acum, sa facem o scurta recapitulare a achizitiilor pe care un copil le lucreaza la nivel de grupa mica, astfel incat tu sa isi poti forma asteptarile intr-un mod cat mai realist, urmarind clasificarea reperelor de mai jos, sau altfel spus, ce face gradinita pentru copilul tau din grupa mica (3-4 ani), la nivel educational: raportarea numarului la cantitate, numaratul in concentrul 0-3, invatarea cuvintelor noi, constientizarea intelesului unui cuvant si utilizarea lui in contexte diferite si adecvate, cresterea timpului de stat in sarcina si atentia alocata unei activitati-timp de 15 de minute, cunoasterea corpului uman si exemplificarea partilor corpului, exemplificarea si achizitia anumitor caracteristici ale anotimpurilor, denumirea lor, memorizare diferite poezii, raspuns la nume, fredonarea cantecelelor scurte, memorizarea lor si imitatie gestuala.
     Avand exemplificate o parte din achizitiile pe care trebuie sa le insuseasca prescolarul tipic la finalul grupei mici, este de preferat ca noi, parintii sa ne gandim de doua ori la integrarea copilului in gradinita si sa urmarim nivelul de dezvoltare al copilului, sa evaluam corect, sincer si real copilul, alaturi de coordonator, psiholog si psihiatru specializat in psihiatrie pediatrica iar daca acesta nu este pregatit pentru calatorie, sa mai asteptam pana cand progresele din terapie ne vor indrepta catre acest drum, numit gradinita.
Parintii trebuie sa stie ca o gradinita perfecta nu exista, care sa se plieze pe nevoile propriului copil, dar ca exista aceasta institutie specializata care le asigura copiilor o dezvoltare normala, care ii formeaza pentru anii ce vor veni.
      Aducem in atentia parintelui urmatorul aspect: gradinita vine cu provocari mari pentru copilul autist  sau cu alte intarzieri in dezvoltare care frecventeaza programul prescolar neinsotit. Se va lovi de aspecte minore la prima vedere dar care au o importanta de nemasurat…
       Sa facem un exercitiu de imaginatie: Copilului nonverbal, sau preverbal, care nu stie sa faca poining in mod natural, ii este sete.. Acasa, el cere apa spunand doar ,,aaa” sau o duce pe mama la bucatarie, de mana, iar aceasta stie ca vrea apa, potolind astfel setea copilului. Cum isi poate satisface aceasta necesitate simpla, daca nu are la indemana un adult care sa ii cunoasca si sa ii indeplineasca nevoile? Ce face un copil care nu primeste apa atunci cand ii este sete? Ce simte el? Se frustreaza pentru ca nu este inteles, pentru ca nu i-a fost indeplinita nevoia, plange, educatoarea este depasita de situatie in acest caz, iar ceilalti copii din grupa nu il pot ajuta.
        Prezenta unui shadow, insotitor, care poate fi prin lege, chiar mama copilului, sau o persoana specializata, va facilita de cele mai multe ori, cu brio o integrare mai blanda, care se poate plia pe nevoile celui mic.
       Chiar si in situatia in care se vizeaza strict nevoia de socializarea in cadrul gradinitei, copilul are nevoie de niste abilitati de comunicare, conduita in timpul mesei, de toleranta la frustrare, de a intelege nevoile celorlalti, de complianta, joc functional. Are nevoie sa raspunda la nume, sa faca contact vizual sa raspunda functional intrebarilor primite din partea colegilor sau ale cadrului didactic.
      Un alt aspect care necesita a fi luat in calcul sunt stimulii senzoriali, auditivi, vizuali si tactili etc. la care copilul ce poate fi desincronizat senzorial este expus permanent in timpul programului educational, stimuli care apar in grupa, zi de zi, cum ar fi linia melodica a unui cantecel, colegii care recita in cor o poezie, mancare nepasata, cu textura tare, verde, rosie, prea moale etc.
       Odata cu inscrierea in gradinita, parintele observa faptul ca e nevoit sa adapteze copilul la gradinita, nu gradinita la copil, asa cum ar fi sperat si lucrurile se ingreuneaza.
       Programul educational cuprinde un efectiv de 10-25 de copii/grupa, la un singur educator, iar curricula se axeaza mai mult pe colectiv si egalitate decat pe individualitate, asa cum ar avea nevoie un copil special.
        In unele situatii, copilul nu are programul de toaleta finalizat si este nevoit sa mearga la grupa purtand pampers. Stiti ce li se spune multor copii acasa pentru a-i convinge sa renunte la pampers? ,,Doar bebelusii poarta pampers!” Aceasta replica o poate primi copilul tau, de la colegul lui de grupa, si doare tare, inhiba, frustreaza, scade stima de sine…
       De ce sa grabesti lucrurile, de ce sa incerci sa te pacalesti, cand exista atat de multe terapii care iti pot aduce copilul catre independenta?
De ce sa nu astepti o perioada, atat cat are el nevoie, timp in care copilul tau sa faca terapie aba,(terapie comportamentala), terapie senzoriala daca este cazul, logopedie daca este necesar, socializare in grup, la terapie sau in parc.
      Da, parcul este un mediu bun de socializare care poate fi dirijat si controlat cu usurinta de catre parinte, iar comportamentul potrivit si constant pe care copilul il afiseaza in parc, spre exemplu, poate fi unul dintre indicatorii faptului ca el este pregatit pentru a intra in colectivitate.
     Ai grija sa fii rabdator cu copilul tau autist, priveste-l, urmareste-i gesturile si vezi ce nevoi are. Daca ii face placere prezenta altor copii in preajma lui, poti sa ii chemi un prieten acasa, in mediu controlat, roaga-l pe fratiorul sau verisorul lui sa-i fie partener intr-un joc. In felul acesta tu, il pregatesti pe el pentru gradinita in cel mai placut mod. Poti sa faci aceste lucruri inainte de a-l duce la gradinita, asa, il vei ajuta sa faca fata multor situatii ce vor aparea in institutia educationala.

Fiecare copil are dreptul la educatie, este important sa facem alegerile intr-un mod constient, bazandu-ne pe nevoile copilului si mai putin pe nevoile noastre, ca parinti (libertate, cariera etc.).
       Vei vedea ca astfel, adaptarea lui in colectivitate va fi mult mai blanda, gradinita este buna, este minunata doar atunci cand copilul este pregatit sa-i tina piept vei observa atunci cum copilul tau creste si la propriu si la figurat, iar zambetul lui, de la finalul programului va fi garantia ta, a lucrului bine facut, cu rabdare si atentie indreptata catre nevoile specifice copilului tau.

Monica Dragne, pedagog

Alexa Andreea, psiholog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *